A-ți ajuta familia este o datorie morală, însă a oferi dragoste celor cărora nu le datorezi nimic este o virtute

A-ți ajuta familia este o datorie morală, însă a oferi dragoste celor cărora nu le datorezi nimic este o virtute

În prima Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, 11 iunie 2017, Biserica Ortodoxă a prăznuit Duminica Tuturor Sfinților. În fiecare zi a calendarului bisericesc sunt prăznuiți unul sau mai mulți sfinți, însă în această duminică îi cinstim pe toți sfinții cunoscuți sau necunoscuți.

Cu acest prilej, în omilia sa, Părintele Costel Burlacu a vorbit despre importanța mărturisirii lui Hristos prin viața și faptele noastre, urmând exemplul sfinților. Făcând referire la aceasta l-a adus ca prim exemplu pe Sfântul Arhidiacon Ștefan:

Primul dintre mucenici este Arhidiaconul Ștefan care îl mărturisește pe Hristos și deranjează societatea, cum și astăzi este deranjată, fapt pentru care este omorât cu pietre la poarta cetății care-i poartă numele până în vremurile noastre. Este primul martir al Bisericii noastre, după Sfinții Apostoli.

În discursul său, părintele a îndemnat la ajutorarea semenilor aflați în nevoi dar și implicarea întregii familii în viața Bisericii:

Cel ce iubește pe mamă ori pe tată mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, spune Mântuitorul în Evanghelia de astăzi. A-ți crește copiii frumos, a-ți ajuta părinții este o datorie de onoare, de educație, dacă vreți de cei șapte ani de acasă. A-ți ajuta familia este o datorie morală, pe care și păgânii o îndeplinesc. Însă, cât de important este să arătăm dragoste celor cărora nu le suntem datori cu nimic! Vă mărturisesc că rămân uimit când merg cu botezul sau cu icoana și-mi spun „nu deschid părinte că doarme copilul”. Să știți că de acest tip de comoditate va da dovadă și când veți îmbătrâni dumneavoastră și-i veți cere o cană cu apă. Atunci vă va certa că îl deranjați.

În această zi s-a făcut și pomenirea Sfântului Luca al Crimeei.

Sfântul Luca al Crimeii, s-a născut în 1877 dintr-o familie de farmaciști. A studiat medicina și desfăşoară ample cercetări despre anestezia locală. Se căsătorește, are patru copii, soția își pierde viața după o boală foarte cumplită, iar el este chemat și ales episcop al Bisericii din Crimeea. În timpul războiul ruso-japonez, unde se angajează ca voluntar și medic chirurg, salvează foarte multe vieți.

Reușește ca prin viața sa curată şi prin talantul profesional pe care Dumnezeu i l-a dăruit să păstreze însemnele religioase în sala de operaţie, contrar regimului bolşevic.

Atunci când un mare demnitar rus cere să-i fie operată soția îi spune „Îți voi opera soția doar cu o singură condiție: îmi lași toate icoanele mele pe pereți”. În 1961 trece la cele veșnice. Iată o mărturisire demnă a credinței, iată cum un medic reușește să primească cununa sfințeniei. Acesta este un exemplu pentru noi toți prin care ni se arată că prin profesia, prin viața noastră putem dobândi și noi cununa sfințeniei. Important este să intrăm în această armonie a iubirii aproapelui și a jertfelniciei, a mai precizat părintele paroh.